Murisi, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte
Cu dragostea-i poetul te-a însufletit;
Prin versurile sale ne sta mereu în minte
Imaginea ta dulce, caci Dante te-a iubit.
T;i-a fost, o, Eloise, fatala dimineata.
De Abelard iubita, fu sincer dragu-ti crez,
Si - crin în mînastire - sfîrsitu-ti-ai viata
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindca, aspra, soarta
Potrivnica îti este si nu-l mai poti vedea.
El te-a iubit
Iubirea învinge chiar si moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, sa te stii iubita! Ce sfînta fericire!
Sa plîngi atunci îti vine, dar lacrime ceresti!
Sa mori iubind!
Ah, moarte de har si norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el sa retraiesti!
( Opera poetica, Ed. Saeculum I.O., Bucuresti, 2005)
Categoria: H
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 825
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.