Ea era gratios dezvelita
Si indiscreti arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creanga-nverzita
Malitios, spre noi, spre noi.

Si, mai goala, mainile-si împreuna,
In fotoliu-mi simtindu-se bine.
Se-nfiorau de placere pe podea
Piciorusele ei fine, fine.

Eu urmaream, culoarea cerii,
Mica raza tremuratoare ca un fir
Din surasu-i, în fluturarea serii,
Si pe sanu-i, - gaza peste trandafir.

Sarutam gleznele-i fine.
Ea avu un dulce ras brutal
Care se raspandea în triluri line;
Un frumos ras de cristal.

Sub camasa, piciorusele-i deodata
Se salvara cu-n: "Ei, gata, lasa!"
Prima îndrazneala acceptata
Rasul ei nu a mai fost pedeapsa!

- Gingas frematand sub buzele mele, -
Ochii bland îi sarutam, iar ea:
- Capul si-l zvarli - ce pui de lele! -
Inspre spate: "E si mai bine-asa!...

Domnule, am doua vorbe-ati spune..."
- Restul i-l zvarli în san usor
Cu-un sarut, facand-o sa rasune
Intr-un hohot larg, promitator...

- Ea era gratios dezvelita
Si, indiscreti arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creanga-nverzita
Malitios, spre noi, spre noi.

Categoria: R

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 850