I
Pe valul calm si negru, în care-n somn cad stele,
Ofelia pluteste, ca alb si mare crin,
Pluteste lin, culcata în valuri lungi si grele
- Din zari de codri zvonuri de vînatoare vin.
De peste un mileniu Ofelia mai trista,
Fantoma .....
Ea era gratios dezvelita
Si indiscreti arbori greoi
Zvarleau în geam cate-o creanga-nverzita
Malitios, spre noi, spre noi.
Si, mai goala, mainile-si împreuna,
In fotoliu-mi simtindu-se bine.
Se-nfiorau de placere pe podea
Piciorusele ei .....
Pe povârnisul dealului îngerii îsi rasucesc vesmintele de lâna prin ierburile de otel si smarald.
Pajisti de flacari sar pâna-n crestetul dâmbului. În partea stânga, tarâna de pe creasta e batatorita de toate omuciderile si de toate bataliile, si toate zgomotele catastrofelor îsi .....
Carele de argint si de-arama -
Prorele de otel si de-argint -
Framânta spuma, -
Ridica tulpinile maracinilor.
Curentii câmpiei
Si urmele uriase lasate de reflux
Se desfasoara în cerc spre rasarit,
Spre coloanele padurii.
Spre stâlpii .....
A astui ochi de apa supusa jucarie
Fiind, nu pot culege− mi-s bratele prea mici!−
Nici floarea cea galbuie ce-mi sta în drum, si nici
Pe cea albastra, sora cu apa cenusie.
O, pulbere de salcii, stârnita de vreun stol!
O, roze de rogozuri .....
O lâches, la voilà ! Dégorgez dans les gares !
Le soleil expia de ses poumons ardents
Les boulevards qu'un soir comblèrent les Barbares.
Voilà la Cité belle, assise à l'occident !
Allez ! on préviendra les reflux d'incendie,
Voilà les .....
Intaia seara
Arthur Rimbaud
Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada
Apropiindu-se sireti.
Sedea in jilt aproape goala
Cu mainile pe piept..arici
Si-i frematau pe .....
De îndata ce ideea Potopului a intrat în matca ei,
Un iepure s-a oprit în triofiste si printre clopoteii frematatori si si-a rostit rugaciunea catre curcubeu, prin pânza paianjenului.
O, nestematele care stateau ascunse - si florile care-si facusera ochi!
Pe strada .....
De am vre-o pofta si-aplecare
E doar de glod si piatra tare.
Prânzesc tot din vazduh din cer.
Din stânca, din carbuni, din fier.
Foame-mi, rostiti. Si pasteti, lin,
Sunetele vâcelei.
Atrageti veselul venin
Rochitei-rândunelei.
.....
I
Si-asa, mereu, spre-azurul negru
Rasfrânt în marea de topaz,
Vor functiona în seara-ti crinii -
Cinstire pline de extaz!
În vremea noastra dominata
De sago, când Plantele sunt harnice,
Crinul va bea dezgusturile albastre