Un biet batrîn, cu snopul de vreascuri în spinare,
Pe-o cale din padure mergea cu pasi sarmani
Spre mica lui coliba, purtînd cu truda mare
Povara lui de lemne, de gînduri si de ani.
Apoi, de-atîta umblet, batrînul ostenit,
Lasîndu-si legatura în iarba, a gîndit:
"N-avui în viata parte, nicicînd, de nici un bine;
Nu-i pe pamînt un altul mai necajit ca mine.
Nu odihnesc o clipa si-adorm pe nemîncate;
Soldatii, birul, claca cu logofeti în spate,
Copii si nevasta,
Acestea-mi sunt pe lume blestemul si napasta.
Doresc sa vina moartea..." Si moartea a venit.
- Ce vrei? l-a întrebat curtenitor.
- As vrea sa-mi dai o mîna de-ajutor
Sa urc aceste vreascuri pe umar... Sunt grabit.

Murind, durerea n-o mai suferim,
Dar a pleca din viata nu-i usor;
Oricîte sa-nduram, dar sa traim!
Aceasta e dorinta tuturor.

Categoria: F

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1238