cum cele sapte culori în lumina ascunse
în întunericul meu palpitati
umbre
cu fetele voastre interioare

si precum
frunza
moarta
îsi
devine
elicea
caderii
în
mine cadeti – morti ai mei –

când planati
în afara timpului
desi oasele voastre orfice
înca
mai rascolesc pamântul

iar eu încep sa miros
a piatra plânsa si ma zbat
cu mâinile legate pe dinlauntru

vibrând
când traversati prin mine spre un
niciunde
abia de voi zarit

si ma aflu deja plecat
în timp ce înca ramân viata voastra
din culorile invizibilului


iar de îndata ce intru în somn
cu narile dilatate de întuneric
voi siroiti din pliurile memoriei
pe linia
unde pamântul si norii fac schimb
de miraje

oare cu ce necunoscute voua ofrande
sa va mai pot chema
în tinuturile de-odinioara?

devine o joaca
a apei cu focul
aceasta opinteala a
incomunicabilului

elan al stingerii

iar eternitatea ni se arata
ca o bogata
diversitate a imposibilului

lenti si vinovati de vinovatie
continuam sa se ne înfatisam zorilor
când evaporarea luminii
mângâie coaja pietrelor

si precum surzii pot sa auda muzica
prin oasele lor
cu întunericul nostru simtim si noi
umbrele

devenite frig al trecutului

tacerea latoasa – batrânetea
acestei singuratati fumegând
ca lâna pe oaia ramasa-n ploaie

tine de cald sufletului
umeda la atingere

iar de crescut din trup îti mai creste
doar umbra
întinsa lung pe faleza

semn ca soarele îti apune

iar de crescut din suflet îti mai creste
doar spaima

frica vitala

piciorul tau în somn cauta
o treapta de vid
fluieraturile tale alegeau mieii din turma
împrastiata

paseai spre mine cu nerabdarea
tânarului imberb când simte
viata umflându-se brusc în el

timpul se îndesa în tine

dar mâna întinsa
cândva sa întoarca
acea clepsidra

(în care deasupra te aflai si tu
bob marunt)

a fost data ciungului

Categoria: F

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 892