La harazirea fabulei “Râul si helesteul”
Nici gândeam ca pentru versuri sa iau în mâna condei,
Când tintirea-mi aici este la un altfel de idei,
Care nu cer epistole, nici fabule de glumit,
Ci protesturi, reclamatii dreptului de sprijinit.*
Dar dorita întâlnire-ti ma facu sa stau un ceas,
Si din cuprinsul Temidei sa ma catar pe Parnas.
Rodul astei întreprinderi e fabula ce-ti închin,
Scrisa cu o graba mare, într-un stil nu prea senin;
Dar a mea dorinta este ca tu sa fii vecinic râu
De poezii curgatoare, de talentul cel mai viu;
Sa scrii pentru-a noastra slava, ca toti sa ne laudam,
Câti o limba româneasca astazi întrebuintam.
Stii prea bine ca talentul este de la ceruri dat
Si oricare-si va da sama cum în lume l-au tractat.
Talentul tau este mare si sama-ti va fi mai grea,
Când din orice întâmplare a-l parasi tu vei vrea.
Toti poetii cearca-n lume feluri de nemultumiri,
Dar din ele scânteiaza cele mai vie simtiri.
Atâtati de-mpotrivire ei se lupta ne-ncetat,
Si izbânda le e slava cu care s-a-ncununat.**
Scrie! scrie! iata-ti legea ce trebuie sa urmezi,
Pentru ca sa fii ca râul si-n viitor sa viezi.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 692