Cine-i tare si mare,
Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, cât de bun la inima sa fie.
Pe elefant l-au pus în codri la domnie,
Si de pe neam ei toti,
De la strabunii sai pâna la stranepoti,
Au îndestula minte;
Dar este rar acel preafericit parinte
Sa-i iasa buni copiii toti.
Si elefantul meu, oricum era de mare,
A întelegerii n-avea îndemânare,
Iar blând si plin de bunatate
Era, cât nu se poate.
Si iata ca la domn au dat bietele oi
O jaloba, zicând ca “lupii rai pe noi
De tot ne jecuiesc”.
— Tâlharii, varvarii, da cum de îndraznesc!
Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta
Si-asa urla:
— Maria ta!
De noi nu te-ndura,
Caci singur ne-ai fost dat porunca asta-iarna
S-avem cu totii blana.
Iar oile pârasc, c-asa sunt învatate:
Noi n-am luat mai mult decât pielcea de frate.
— Atâta! domnul le raspunde,
Sa stiti ca strâmbatati la mine nu-ti ascunde,
Va hotarasc de-acum de oaie o pielcica,
Si nici un par mai mult, nimica.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 838