La infinit as privi marea pâna-n târziul
cel mai târziu, pâna pe tarmu-i uitat
si pustiu s-ar face o stânca si sus, pe stânca,
în fata verde-a stihiei, as construi un alt
far din caramida singuratatii
ramase de pe timpul
Farului din Alexandria
si, scârtâind, cu sarea depusa
la încheieturile mele de la mâini
si picioare, în orele-albastre-ale
înserarii, as aprinde focul ciudat
în fata unui sistem de oglinzi
ca toata noaptea s-ascult
vuietul marii, cum spulbera
sarea, cum meteorii pun virgule
de aur deasupra strâmtorii pe zare
pân’ m-as preface-n
a saptea uitare
sub zidaria propriei
mele memorii.

Categoria: T

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1108