Ma plimb încet pe aleea noastra alba
Sub pasul meu si-n jur, e peste tot zapada,
Cade un fulg, cu el sunetul se lasa
Si palma-i înghetata, si noaptea o apasa.

Miscarea-mi este sunet, iar sunetul tacere
Suflarea-mi este vîntul, iar vîntul adiere,
Si doar pe cer apare, si spre pamînt se-ndreapta
E albul pur al noptii, e noaptea cea curata.

Acum, oprit-am pasul ce-nainta spre soapta
Îndoi putin genunchiul spre noaptea înghetata,
Ma plec, si-n albul rece îmi dau a mea caldura
Si sufletul mi-i gheata, si inima mi-i dura.

Am devenit tacere, dar gîndul nu ma lasa
E unicul prieten ce ma va-ntoarce-acasa,
Dar casa mi-i natura, e tot ce ma-nconjoara
Deci sunt deja acasa, sunt... neclintit sub seara.

Aud cum vine-un sunet, si cineva m-atinge
Si inima imi bate, si-n suflet nu mai ninge,
Încet ridic privirea, esti Tu, mi-ai dat speranta
Ramas-ai lînga mine, m-ai readus la viata.

Categoria: T

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1422