Amurgul are astazi luciri ca de matasa
Pe care lunecara mâni albe de princese,
Si-n faldurile cari pe-albastre culmi se lasa
Scânteie pietre scumpe din stofe vechi si-alese.

Ci mândra de durerea-i în purpura de seara,
Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite
Pe cari vechi coroane de slava seculara
Topeau de aur raze în zile fericite.

Pe surele frontoane a vechilor palate
Un vis de razvratire a pus o-nfiorare,
Iar florile-n gradina stând pale si uitate
Se plâng în invocarea lucirilor de soare.

Cântari voievodale sunara-n amurgire
Cu glas de altadata umplând singuratatea,
Si-n notele lor grave de-adânca tânguire
Colinele ascultara cum moare-ncet cetatea.

Si turlele parura ca brate desperate
Întinse-n framântare spre cerul azuriu;
Stravechea frumusete murea pe înserate
Si sufletul cetatei se plânse-ntr-un târziu.

Ah, cântul razvratirei în seara somptuoasa
Si turlele-naltate spre cerul cel senin
Când pacea cade lina din falduri de matasa
Si limpede ca roua pe albe flori de crin!

Categoria: P

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1811