Gondola timpului meu,
si-a uitat pentru totdeauna Venetia,
inimii tale,
iar toate palatele cuvintelor,
risca sa moara înecate,
de dorul spalat de valurile clipelor,
într-un apus rece si nepasator,
de uitare.


Poduri de piatra darâmate,
trec greu peste ridurile timpului,
asediat în noi,
de cosmarul acestei existente,
prea batrâne spre a ne întelege,
cu adevarat,
iubirea.

Falnice steaguri de altadata,
sterg sudoarea disperarii,
rece si surda a Destinului,
ce darâma murii reci plini de igrazie,
ai sufletelor noastre,
altadata plini de stralucirea Luminii Divine,
a iubirii.

Categoria: C

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1150