m-am aplecat mult catre ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând linistit, sa-i spun – „rochia ta”
(dar nu-i priveam fata, nu o vedeam) – „abia
acum vad, ai o rochie violeta”. (acele dure

ale alcoolului îmi zgâriau fata, ca atunci
când mergi prin zapada, în soare.) „ai o rochie
violeta”, îi spuneam surprins. (si e
ca o flacara aderenta care te consuma. pe brânci

ma târasc catre ea – as fi putut sa-i spun,
dar minteam – vazusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
si mereu îmi spuneam: - daca-i privesc fata acum,

am sa înteleg – am s-o vad pentru întâia data
cu adevarat. si mi-am ridicat ochii spre fata ei nemiscata.

Categoria: I

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 1038