Ziua citeodata, uneori si noaptea,
venind din occident spre tara diminetii,
prin mine numele meu trece.
Pe unde largi, batind eterul,
prin atmosfera numele meu trece.
Si prin azurul crud.
Si prin taria cetii.
Dar nici in mine, nici sub bolta care-i cerul,
eu nu-l aud.

Incredintat pamintului voi sta cindva,
mai nemiscat decit o stea.
Odata voi zacea-n tinut intunecat.
La fel va trece numele
si prin mormintul meu, citeodat!
Si nu-l voi auzi
Aceasta prea firesc va fi.

Tulburator ramine ce mi-ai dat.
Tulburator e ca nici azi, traind,
nu am putine sa cuprind
apelul departat.
E numele, al meu si-al orisicui,
Intr-adevar atita de strain
de-alcatuirea si fiinta noastra,
ca poate-asa pe linga noi sa treaca,
si poate asa prin noi sa treaca,
parind sa taca?

Atuncea numele e mai putin
decit chemarea ce-ar suna prin Tara Nimanui,
si mai putin decit o umbra.

Categoria: Versuri melodii

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 195