Aceasta e camera poetului,
camera fara ferestre, suspendata în aer ca o
nacela.
În fiecare seara, încarcat de praful trotuarelor
si de pulberea fina a reclamelor luminoase,
intru în camera ca într’o camasa de forta.
Pastrez înca îmbibat în haine vuetul orasului
ca un parfum ametitor, iar prin membre
îmi pluteste fierberea lenta a garii.
Colegul meu ma întâmpina ca deobiceiu gol pâna
la brâu ca

Mahatma Gandhi
cu aceleasi hohote anormale
si cu aceleasi povesti fara început si sfârsit.
Se aseaza apoi din nou la masa sculptata cu
briceagul,
plina de enciclopedii si de ziare
si continua sa-si puna la punct lucrarile de
psihoterapeutica,
sub lumina stridenta a lampii electrice
care arde si ziua si noaptea fara întrerupere.
Aici nu lucrez niciodata nimic.
fumez doar lungit pe patul de fer
si citesc romane de 15 lei
sau stau ceasuri întregi cu ochii atintiti în tavan
într’o semisomnolenta linistitoare.
Afara tramvaiele se aud ca prin vis,
sigur scaldate într’o baie albastra si muzicala
de luna care nu îndrazneste sa sparga peretii
si sa intre’n odaie sa-mi mângâie paloarea
pe care o examinez în oglinda absent.

Aceasta e camera poetului,
camera fara ferestre, suspendata în aer ca o
nacela,
în fumul careia nicio fata nu si-a lasat tiparul
soldurilor
pure ca o medalie de platina.
Aici am visat cele mai imposibile visuri
si am scris versurile cele mai proaste
sub lumina stridenta a lampii electrice
care arde si ziua si noaptea fara întrerupere.

Categoria: O

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 957