Anotimpuri îndragostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
si ierburi varatice
le regasesc pe acelasi pervaz de fereastra
în casa veche a serdaresei...
...Cândva, rostind versuri, aici,
traiam un echinox intim, hotar
între adolescenta si barbatie,
si, pentru o clipa,
paream o statuie ciudata,
despicata în doua, pe neasteptate,
din talpi pâna-n crestet.
O jumatate a trupului
se-mpleticea fara vlaga într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingatoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreaga
m-am privit într-o frunza
si m-am vazut mai matur,
dar cu chipul taiat de-o cicatrice alba
ca un tais subtire, de spada...
Rana durea blând, iluminându-mi fruntea,
si-mi simteam umerii atinsi
de zbaterea pasarilor pornite-n exod,
si de aurul
unui septemvrie grav...
Am aprins lampa unui mar
. semnul de pe chip disparuse .
si-am rostit ultimele sunete ale versului
început cu un anotimp în urma...

Categoria: T

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 808