Am vrut s-alerg în ploaie
singur si gol,
departe de lume,
sa simt cum biciuie stropul
si vântul,
spinarea.
Am vrut, pe buze apa sa curga
si-n dinti sa zdrobesc molecula salcie,
iar glodul sa-mi frânga cuvântul
si frigul sa dârdâie cânturi în mine.
Am vrut ca ploaia de-afara,
sa umple ploaia din cuget
si ochii sa-nece-n arsuri,
cumplite suvoaie din cer.
Doream sa culeg apa cea vie
apa curata ca lacrima serii de mai,
prelinsa pe-ascuns,
pe scoarta unui mesteacan uitat.
Am vrut s-alerg în ploaie,
s-o simt cum stie sa plânga,
sa-mi frânga
spinarea
despuiata,
departe de lume.

Categoria: G

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 840