Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, ca nu mai am putere
Sa te urmez pân-la sfârsit.
Tu esti sfioasa si curata
Ca floarea alba de pe stânci,
Dar ai faptura vinovata,
Cu ochii negri si adânci.
Si nu-ntelegi ca eu sunt bietul
Nebun culegator de flori
Ce ma ridic încet cu-ncetul
Pâna la stâncile din nori.
Dar forma ta înselatoare
Ia calea timpului apus,
Si când ajung pâna la floare,
Ea se ridica tot mai sus.
Categoria: Z
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 986
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.