I
Privind tacuta unda,
Pe gânduri am ramas:
Cât este de profunda
La fiecare pas;
Si totusi izvoraste
Din departate vai,
Apoi se risipeste
Prin mii si mii de cai!

Asemenea-i si dorul
În pieptul meu sadit:
E departat izvorul
Din care mi-a venit,
Si-n multe lumi straine
Cararile-i s-ascund,
Dar revarsat în mine
Cât este de profund!


II
Când razele din soare,
Catând iubirea jos,
Pe-mbalsamata floare
Arunca voluptos
Lumina si caldura,
Eu ma gândesc uimit
Ca ele strabatura
Un spatiu nefinit!

Si dorul meu îsi are
Un soare nascator;
Un cer fara hotare
Strabate s-al meu dor;
Dar prin întunecime,
Pe drumu-i racoros,
El vine din naltime
Si cald si luminos!


III
O raza diafana
Si undele d-azur
De nor si buruiana
Lovindu-se-mprejur,
O sfera-nveninata
Înfrunta ne-ncetat,
Dar flacara-i curata
Si valul e curat!

Asa-i si doru-n lume!
În negura si spin,
Menite sa-l sugrume,
Ramâne tot senin;
Nu simte si n-aude
Sarcasmul trivial:
Ispitele-i sunt crude
Si-i pur ca un cristal!

Categoria: H

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 867