Si-am alunecat,
fara sa gasesc sensul zâmbetului tau,
direct în noroiul de vise al realitatii,
acestei Iluzii a Vietii,
le fel de singur precum m-am nascut,
sugând sângele laptelui timpului efemer,
din moartea ce mi-a devenit,
Viata!
Fericita sa fi,
stânca a demonului din mine,
fiindca mi-ai învins lumina,
ce se credea divina,
speranta de început de munte
al desertaciunilor,
a sansei de a fi împreuna,
cu sufletul iubirii mele,
apus din mine.
Categoria: M
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 677
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.