Nu stiu, zau, pe ce temeiuri
Zi întâi a lui Aprili
S-au menit din obiceiuri
A fi zi de amagiri.
O zi numai în trei sute,
Fara praznici, sarbatori,
Pentru niste sagi placute,
N-ar fi rau însamnatori.
Dar a lumii amagire
Nu are nici un hotar,
Toate trec prin chibzuire
Viclesugului amar.
Omul cel întâi cazura
Prin amagire din rai,
Când nu era în natura
Alta vreme decât Mai.
Politica se-nvârteste
Pe acestii zile legi:
Sfarma, drege, hotaraste
Soarta tarilor întregi.
Diplomaticii înseala
La Septemvrii, la Ghenari,
Cauta, pândesc greseala
Si rastoarna planuri mari.
Toti supusii în tot locul
Pe sefii lor amagesc,
Prin aceasta-si fac norocul,
Cariera îsi latesc.
Femeile au prea multe
Zile-ntâi a lui Aprili,
Chiar deviza lor pe frunte
Pare scris: întâi Aprili.
Si barbatii iar pe ele
Purure le viclenesc,
Jura lor pe cer si stele,
Dar credinta nu pazesc.
Cel ce cumpara sau vinde,
Gândeste la înselat,
În rar om nu se aprinde
Cugetul acest de iad.
Omul în sfârsit cuteaza
A-nsela pre Dumnezeu
Când prin apa se boteaza,
Iar în fapta sta tot rau.
Pâna când întâi Aprilii
Va-mparati pre pamânt?
Când va luci raza zilei
Numai cinstei luminând?

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 624