În palat la împarat,
Adevarul, gol din fire,
Fara veste au intrat.
La a lui asa privire
Împaratul au strigat:
— Cine esti? Cum îndraznesti,
Gol, aici, sa te ivesti?
— Adevarul sunt.
— Ce vrei?
— Vreau sa-ti spun a mea parere:
Tu nicicum nu ai durere
Pentru pamântenii tai;
Cei mai mari te magulesc
Si norodul jefuiesc;
Legile îti sunt calcate…
— Iesi afara! Iesi afara!
Golule nerusinate!
Dati-l uite jos pe scara!
Iata cum fu primit
Adevarul dezgolit;
El, oftând, se departara.
Dar a lui dorinta buna
Un alt chip i-au aratat.
Adevarul mai pe urma
Iar au mers la împarat,
Însa nu gol, ci-n vesminte
Împrumutate la minte
Si, cu aer de respect,
Au vorbit frumos, încet.
Împaratul, în mirare,
I-au dat toata ascultarea;
L-au patruns, l-au înteles,
Si îndata au ales
Alti ministri, alta curte,
Au facut prefaceri multe,
Trebile au îndreptat
S-au fost binecuvântat.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 755