Doua muste sprintenele
În tari straine porneau
Si pe albina cu ele
Cam astfel o îmbiau:
— Hai sa mergem, surioara!
Papagalii toti ne-au spus
Ca pe-acolo-i numai vara,
Soarele n-are apus.
Libertatea predomneste
În tot ce-i vietuitori
Si dreptatea nu scuteste
Nici de musti-ucigatori.
Iar aice… oh! ce soarta!
Sa traiesti în tara ta,
Aci vie, aci moarta,
Fara a te desfata.
Paiajenii pe la tara
În mreaja ne potopesc;
Iar prin târguri, peste vara,
Ca pe dusmani ne gonesc.
Aparatori, rea hârtie,
Toate s-au descoperit;
Vii sa gusti din farfurie
Si pe loc te-ai otravit.
La mezelicuri capace
S-au raspândit de ajuns;
Apoi raul ce ne face
Paharul cu miere uns!..
— Cale buna, musti, de-aice!
Le zise albina lor.
Eu ramân, caci sunt ferice
Si în tara-mi voi sa mor.
Pamîntenii, mic si mare,
Ai mei faguri toti iubesc;
Si pentru-a mea bunastare,
Vara, iarna, îngrijesc.
Iar voi, oriunde va-ti duce,
Daca si-n acele tari
Vreun bine nu-ti aduce,
Nu veti afla desfatari.

Acel ce pentru-a lui tara
În fapta face folos,
Orice rau îl împresoara,
Nu o lasa bucuros;
Iar acel ce nu lucreaza
La edificiul comun
Singur se expatriaza,
Caci nimic nu face bun.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 711