Furtunile se torc de constelatii
Cu firul viu al apei, se tese malul timpului pe rând
Solii, de clipe, pasesc prin revelatii
Pamântul inimii a încoltit în aripa de gând.
De sunt, nu stiu, precum, apostolul din valuri,
Iisus, întinde Mâna, cu linistire, blând
Si cearta pasul în marea inimii plângând
În scutul sfântului Sau nume lumina si taceri tresar
curgând
Fiorul meu, simtire, în rastignire, îngenunchind în
ruga
La porti de templu, vrajmase-gânduri alungând.
Pe dig de rasarit, cad valuri de furtuna
Smerindu-se, se sting
Si cerul, pentru constelatii, tuna
Din infinit spre infinit!
Categoria: V
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 743
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.