Stau...cade intunericul...glod,
Sa nu mai stiu nimic, ar fi un singur mod.
Un suflet agonizeaza exista nu exista
Se raspindeste o otrava trista.

De-acum totul a murit.
Un palid visator s-a impuscat
E toamna si de-acuma s-a innoptat
-Tu ce mai faci iubitul meu uitat?

Iar frunzele cu droaia se desprind
E vint si orice speranta e pierduta
Sufletul nebun il auzi racnind
Iar noaptea lincezeste tacuta

Pe iubirea invaluita de saracie
S-au asezat sentimente eronate
Pierduta sunt intr-o lume pustie
De-acuma se aud ecouri de dezolare

Acum nu mai vreau nimic
Sta sufletul devastat, fatal
Nu mai vreau nimic
Cu spiritul erodat de cancer

As ride...
Dar nu mai bat aripi de veselie.
Parfum, polen si hidropizie.
Atunci, si El ezista, venea...

Acum cad regrete
In balta de singe
Iar se incepe drumul
Lacrimilor feminine.

Am pierdut...
Un model de forme fine
Nu ramin decit scene de viol...
Si mii de vise cangrenate.

O iubire decadenta, cadaveric parfumata
Numai prevad rozul iubirii viitoare,
Pierduta cu ochi bolnavi
Te caut, pe tine , te caut...

Se insereaza...si e tacere.
Si gindul afundat, s-a ratacit
Prin mersul vremurilor.
Si doliul intr-un implant s-a transformat.

O lacrima cade jos, totul tace.
O oboseala tenace
Incearca sa ma reprime
Orice obiect atins sopteste: El nu exista...

Lasa-ma in pace
Amintire dementa.
Intr-un adinc vacarm
Sa ma trec stingher.

Adorm...ascult...
Afara la ferestra esti tu... nu?
-Off!!!
Am pornit pe itinerariul alienatiei.

Categoria: Versuri melodii

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 6, 2012

Vizualizari: 585