am obosit sa mint ca nu ma
mai dor urmele vinetii
ale cuielor din suflet
iubito
am obosit sa mint ca nu ma
mai dor soaptele
pasilor tai departându-se-n
noapte
o pasare grea cu aripile
moi îmi sfâsie
neîncetat auzul
în vreme ce tu dormi
frematând pe un
umar strain
niciodata nu a fost mai
noapte în iglul
din noi
niciodata nu a fost mai
întuneric în noaptea
sleita
si uite cum intru în mine ca-ntr-o
padure de piatra si-o
strig
dar moartea are timpanele
sparte si plânge de
frig
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 302
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.