Era în trup la mine, dar trupul meu murea,
Și-am vrut s-o iau cu mine-n pamânt, însa pamântul
Ca pe-o albina mica, o-ntr-aripa ușor
Și-o dezlega de tina, s-o risipeasca vântul.

Eu nu știusem înca albina fermecata!
Aripa de lumina pe-o raza se frângea,
În pulberea de aur se risipea o pata,
Și-n ziua aceea nimeni pe lume nu plângea.

Și-n pragul de-ntuneric am prețuit-o abia
Când lunecau corabii pe apa morților
Și luna ca un galben, topindu-se, ungea
Vazduhurilor moarte țâțâna porților.

Albina fermecata se oglindea în ape
Și, vrând s-o prind în mâna, gemui simțind-o cum,
Pierind cu mine-odata, s-aprinde sus departe:
O floare de lumina pe-un lujer 'nalt de fum...

Categoria: M

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 863