Vânt, dumbravi si optsprezece ani
Strada cu salcâmi si cu castani,
Primavara-n balta renascuta,
Zile ce-amintirea le saruta
Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si soapte,
Fata mea cu par de miazanoapte
Fata cu mijloc de violina,
Unde-i cartea noastra de latina,
mâzgalita, printre ablative,
cu distihuri schioape si naive?
Se-arcuiau prin salcii catedrale,
Luntrea noastra se pierdea, agale,
Catre-o tara de taceri si stuh.
Gânduri pescarusii din vazduh.
Sarutarea noastra, calda si învoalta,
Avea gustul murelor de balta,
Dulce-nsângerata si-amaruie,
Anafor ce din strafunduri suie.
Pe nisipul plajilor de aur
Soarele ne-a-ntins cununi de laur,
Fata mea de Dunare si soapte,
Fata mea cu par de miazanoapte
Nu, acestea nu se pot uita usor,
Niciodata nu se sting. Nu mai mor.
Hei, dumbravi de vise si castani,
vânt, nisip, si optsprezece ani
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 461
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.