La margini de ape,
cu totul aproape,
ma oprisem din mers,
odihnindu-ma-n vers.


privirea spre dor
stia c-am sa mor,
orizont si surîs,
speranta si plîns.


umbra din soare
se spargea în mare,
înteles de cînt
tacea în cuvînt.


mîna se-ntindea,
în vis amortea,
de umbra uita,
lumina visa.


dar, spre dimineata,
un traznet cu ceata
fericirea-i ucise
de dor si de vise.


lumea se-ntrista,
timpul lacrima,
valul tînguia
distanta de ea.


scria pe nisip,
desena un chip,
dar al apei dinte
se-ntorcea cuminte.


guri de aripa tipau,
pasi de zboruri alergau
înspre acel loc
respirat de foc.


ce ti-e si cu moartea asta,
o gîndesc si fuge, casta,
cînd n-o voi mai gîndi,
atunci va reveni.


în inima mea,
ascuns mai cînta
acea cruce grea.

Categoria: S

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 830