Cum seaman eu cu tine, mare,
La fel, mereu nelinistit,
Închis din patru parti de timpul,
Din care nu e de iesit.
Ma zbat adânc, fara crutare,
Ma trag în mine, ma-nvrajbesc,
Dar oricât as lovi de tare
Degeaba tarmii mi-i lovesc.
E-o lupta fara-asemanare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s multumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Si fara sa îngenunchez,
Dar nu pot, nu, iesi din vremea
În care-ncep sa-nnegurez.
Mi-e dorul inima si gândul
Tot rani, la zbatere proscris,
Dar înca lupt sa nu stau numai
În tarmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Si mie timpul mi-a pus maluri
Si nu pot sa mai ies din el...
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 356
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.