Nebarbierit, cu paru-aiurea,
Sta-n fata foii-ncremenit.
Ochii îl dor, iar pieptu-i arde,
Dorinta creste-n el mocnit.

Pe-o canapea lânga fereastra
În arcuiri si perne moi
Îngerului, fara pudoare,
Suvite-i cad pe sânii goi.

Nervos, carbunele-l framânta
Asuda, scrâsneste din dinti,
Mai trage o dusca de vodca ;
Pare nebun, iesit din minti.

Ochii lui aprigi, ca de vultur,
Si-i repezii asupra ei,
Sa-i prinda formele rotunde,
Cioplite-n marmora, de Zei.

Ea, voluptoasa unduire
Cu priviri provocatoare,
La-nvaluit pe nesimtite
Cu-n farmec, ce pe el îl doare.

Cu miscari repezi, sacadate,
Pe coala alba-ntruchipa,
Ispititoarea-i, calda muza
Ce-n perne moi se afunda.

Si rupse foaie dupa foaie
De munca lui nemultumit,
Caci nu vedea nimic cu ochii,
Numai ce minte-a plasmuit

În van se-mpotrivi artistul
Si-a lui launtrice sclipiri,
Caci nu putu sa mai reziste,
Unei navalnice porniri.

În graba hainele-si arunca
Si se-mpreuna amândoi,
Într-un amurg, artist si muza,
Amestecati prin perne moi.

Categoria: D

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 909