Cum? Tu râdeai, femeie, când mi-aratai iubire,
Si ma minteai! Dar nu e în gându-mi sa te cert;
Nu ma-nselai pe mine, ci propria-ti simtire;
Odata mi-ai fost draga, iar astazi doar te iert.

Ca dragostea-mi iertarea din inima sa fie;
Eu nu-ti cer suferinta, nici chiar regretul mut.
Tot ce-am iubit în tine fu doar a mea betie;
Din ce-am iubit în tine nimic n-am pierdut.

Vapaia ta nu arse decât l-a mea caldura;
Ca oaspetele sacru din Cana Galilee
In vin eu preschimbat-am amara-ti bautura
Si-am prefacut în farmec minciunile-ti, femeie.

Tu fost-ai totdeauna, si chiar în clipe rare,
Un instrument sub arcu-mi: sa suni sta scris în rol.
Ca aria ce cânta în scorburi de ghitare,
Eu mi-am vibrat visarea în sufletul tau gol.

De-a fost sublim si dulce, e numai o himera;
Eu pot s-o strig în lume si nici sa te numesc.
Ca sa absorb din haos splendoarea-ti efemera,
Mi-a fost de-ajuns credinta, de-ajuns ca sa iubesc.

Adio deci. In calea-mi nici nu te-am întâlnit.
Discret pudreaza-ti fruntea de rosul impudorii;
Când mi-am golit paharul, banchetul s-a sfârsit;
Iar vin de-o mai ramâne, îl bea-vor servitorii!

Traducere: N.Porsenna

Categoria: B

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 818