În zori treceau caii,
fratii mei drepti din os de zei.
Austrul le încetinea miscarile,
le subtia în aer muschii, coamele
si gleznele - iar când se încheia
galopul tot, din coapsa la copita,
în aer mai vibra flacara trupului,
lumina trapului,
vazduhul zvelt.

Treceau si-i mai visam,
si-i mai vedeam,
reluam miscarea
de unde ramasese-n aer,
încercam sa-mi potrivesc
coama-n lumina, glezna,
arcuirea sirei spinarii,
vibrarea muschilor.

Si doar în mintea mea,
în trapul visului prin insomnii
- si numai gândul, numai cuvintele,
din când în când,
simteau o clipa dobândita,
desavârsirea lor
ori o aducere aminte
din alt timp,
când gânditorii cai, poetii cai
paseau
în armonie
cu aerul, cu apa si cu focul.

Categoria: A

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 785