Ce departe esti, întunecata mea iubita,
Prin peretii odaii te vad ca prin sita,
Si te-aud chemîndu-ma ca din alta planeta
Si-mi scrii poezii pe obrazul de creta.
E posibil, e posibil, oare sa nu pot muri,
Sa-ti aud vocea suind treapta noptii si suind în zi,
Sa ma ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
Sa te zaresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
Sa ma auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
Sa ma vezi aeve în cereasca oglinda
Si în parul meu stele sa se stinga si sa se aprinda.
Dar sa nu te superi daca sarutul meu va fi rece
Daca dragostea mea ca un frig o sa te sece,
Daca îmbratisarea mea te va face sa suferi
Aducîndu-ti aminte, nu, sa nu te superi.
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 267
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.