Ce trist e orizontul limpezit de ger,
Si ce mâhnire-adânca a-nghetat pamântul,
Cu dor de primavara-vara sunt un copac stingher,
Si cât pustiu prin ramuri îmi strecoara vântul.
Din rana neclintirii si-a gândului de tine
Sângele solar vibreaza hemoragic...
Doare, îngheata, pleaca, ...si revine
Tensiunea tumultului zadarnic.
Mi-e dorul de tine povara dureroasa,
Rasfrânt catre ceruri îti mai dezmierd chipul...
Ah! Refrenul doinei ma retine-n transa
Respirând iubirea ce n-a strs-o timpul.
Pe lânga mine vad urme de pasi prin zapada,
În sensul opus imobilitatii mele,
Si cristaline sfere au pornit sa-mi cada
Pe trunchiul istovit, din ramurile-gene.
Categoria: Versuri melodii
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 413
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.