Pe punti, spre a-si trece vremea, adesea marinarii
Prind albatrosi de mare care se-atin nebuni
De foame, dupa nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârsirea albastrelor genuni.
Abia l-au prins matrozii si l-au lasat pe scânduri,
Ca regelui din nalturi, stingher, sovaitor,
Aripile i-atârna ca doua albe rânduri
De vâsle de corabii târâte-n urma lor.
Înaripatul oaspe e jalnic, fara vlaga,
El care mândre aripi în cer desfasura!
O pipa-n gura-i pune un matelot, în saga,
Schiopând imita altul infirmul ce zbura.
Ca printu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domina-n univers,
Dar exilat în lume, în râset si batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedica din mers.
Categoria: B
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 759
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.