Pe punti, spre a-si trece vremea, adesea marinarii
Prind albatrosi de mare care se-atin nebuni
De foame, dupa nave, în zbor, pe când pânzarii
Plutesc pe nesfârsirea albastrelor genuni.

Abia l-au prins matrozii si l-au lasat pe scânduri,
Ca regelui din nalturi, stingher, sovaitor,
Aripile i-atârna ca doua albe rânduri
De vâsle de corabii târâte-n urma lor.

Înaripatul oaspe e jalnic, fara vlaga,
El care mândre aripi în cer desfasura!
O pipa-n gura-i pune un matelot, în saga,
Schiopând imita altul infirmul ce zbura.

Ca printu-acesta falnic, domnind prin vaste locuri,
Poetul, nalt prin geniu, domina-n univers,
Dar exilat în lume, în râset si batjocuri,
Aripile-i gigante l-împiedica din mers.

Categoria: B

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 794