Cadea o ploaie dulce si suava
Ca-n Eminescu, din batrânul tei.
Aveai în ochi o mare de scântei,
Iar eu înfatisarea cea mai grava
Sa-ti para vorba-mi, vorba cu temei...

Si-am tot visat ca altii fericirea
Ascunsa-n ierburi si cuprinsa-n flori.
Erai cu trena si aveai bujori,
Asa cum te întrunchipa iubirea.
Eram si eu si altii visatori.

Se risipea în jur o melodie
Ca darnicia unui blând copil
Ce-si salta, blonde, pletele-n April,
Când corzile, tâsnind adânc din glie,
S-au re-mplantat în solul lor fertil.

Neînteles de cel ce Intelege,
Inevitabil ne-am topit arzând,
Ca patima starnita de un gând,
Insamântând, sperând ca vom culege
Formula vesniciei mai curând.

Categoria: E

Cuvinte cheie:

Adaugat in: Nov 5, 2012

Vizualizari: 997