Marea si muntele vietuiesc impreuna
Si iarna fuge de caminul lor.
Fluturii ei albi cand se aseaza pe magnolii,
Pe eucalipti, pe arborii de camfor,
Pe linistitii palmieri dispar curand
Atinsi de-o moarte nevazuta, stranie,
Si omozile nu se mai nasc.
Oamenii umbla ametiti de lumina
Si se-ntorc intotdeuna dintr-o veghe;
Mersul lor e ca un dans al vantului.
De la soare invata sa se urce pe munte in zori
Si cand sunt osteniti sa se ascunda in mare.
Categoria: B
Cuvinte cheie:
Adaugat in: Nov 5, 2012
Vizualizari: 728
Scopul acestui portal este de a oferi gratuit cititorilor literatura stiintifica de calitate. Materiale libere de circulatie: carti, articole, studii de specialitate sunt oferite de catre cadrele didactice din invatamantul superior si preuniveristar, cercetatorii atestati.